Rezistența la insulină reprezintă o condiție în care celulele organismului (ficat, muschi, tesut adipos) răspund inadecvat la insulină, hormonul responsabil de transportul glucozei din sânge în țesuturi. Aceasta duce la creșterea nivelului de glucoză și la necesitatea pancreasului de a produce mai multă insulină pentru a menține glicemia normală. Rezistența la insulină este un factor central în apariția diabetului zaharat de tip 2 și este frecvent asociată cu obezitatea, în special cu acumularea de grăsime abdominală.
Mai mulți factori contribuie la dezvoltarea rezistenței la insulină. Excesul ponderal, lipsa activității fizice și dieta bogată în carbohidrați rafinați și grăsimi nesănătoase cresc riscul. În plus, inflamația cronică, bolile hepatice metabolice (MASLD), stresul oxidativ și predispoziția genetică joacă un rol important.
Rezistența la insulină are consecințe metabolice complexe: crește riscul de hipertensiune, dislipidemie, ateroscleroză și boli cardiovasculare. Evaluarea sa se face prin teste clinice (acanthosis nigricans) și de laborator (ex. HOMA-IR, glicemie, insulinemie), iar managementul implică schimbări ale stilului de viață – reducerea greutății (5-10%), alimentația echilibrată (dieta mediteraneeana), activitatea fizică (chiar si 30 de minute de mers pe zi) și, dacă este necesar, tratament medicamentos (metformin).
Hepatic Insulin Resistance and Steatosis in Metabolic Dysfunction-Associated Steatotic Liver Disease: New Insights into Mechanisms and Clinical Implications Xuan Trong Truong 1, Dae Ho Lee 2
Inappropriate Diet Exacerbates Metabolic Dysfunction-Associated Steatotic Liver Disease via Abdominal Obesity Minghui Xiang, Xiaoli Tian, Hui Wang, Ping Gan, Qian Zhang
