Hiperglicemia reprezintă creșterea valorilor glicemiei (zahărului din sânge) peste limitele normale.
Aceasta apare atunci când în organism există prea puțină insulină sau atunci când insulina nu acționează eficient, iar glucoza rămâne în sânge în loc să fie folosită de celule pentru energie.
Hiperglicemia poate apărea:
- la persoane cu diabet zaharat cunoscut, în special în situații precum:
- omiterea unei doze de insulină sau administrarea unei dozei insuficiente de insulină
- omiterea administrarii medicamentelor antihiperglicemiante;
- alimentație bogată în glucide (dulciuri, sucuri, pâine albă etc.);
- infecții, febră, stres sau durere;
- lipsă de activitate fizică;
- tratamente cu corticosteroizi (ex.: medrol, prednison etc.);
- fenomenul „zorilor” (dawn phenomenon) – o creștere naturală a hormonilor în jurul orei 4–5 dimineața, care determină creșterea glicemiei.
- la persoane fără diabet, în context de stres acut, infecții severe sau tratamente medicamentoase, însă aceste cazuri sunt rare.
Simptomele hiperglicemiei:
- senzație de gură uscată;
- senzație intensă de sete;
- urinări frecvente;
- oboseală și slăbiciune generală;
- vedere încețoșată;
- greață, lipsa poftei de mâncare (în cazuri severe).
Menținerea unor valori crescute ale glicemiei pentru o perioadă lungă de timp (hiperglicemie cronică) reprezintă principalul factor implicat în apariția complicațiilor cronice ale diabetului: afectarea vaselor mici de sânge de la nivelul ochilor (retinopatie diabetică), rinichilor (nefropatie diabetică) și nervilor (neuropatie diabetică).
Aceste organe sunt mai sensibile la excesul de glucoză, deoarece celulele lor pot prelua zahărul din sânge fără ajutorul insulinei. Astfel, atunci când glicemia rămâne crescută o perioadă îndelungată, glucoza se acumulează în aceste celule și le afectează funcționarea, crescând riscul de complicații.
Detectarea și corectarea precoce a hiperglicemiei ajută la prevenirea complicațiilor.
Ce trebuie făcut?
Dacă glicemia depășește 180 mg/dL (10 mmol/L), se recomandă:
- verificarea suplimentară a glicemiei la 2 ore după masă și/sau testarea corpilor cetonici (din sânge sau urină), mai ales dacă glicemia depășește 250 mg/dL (13,9 mmol/L);
- consum de lichide fără zahăr (apă, ceai neîndulcit);
- evitarea alimentelor bogate în glucide până la normalizarea glicemiei;
- menținerea tratamentului antidiabetic conform indicațiilor medicului;
- contactarea medicului diabetolog dacă valorile rămân crescute sau a serviciului 112 dacă apar simptome de cetoacidoză diabetică (respirație cu miros de acetonă, greață, dureri abdominale, confuzie).
În situațiile în care glicemia depășește 600 mg/dL (33,3 mmol/L), poate apărea o complicație acută severă numită stare hiperglicemică hiperosmolară (HHS). Aceasta se caracterizează prin deshidratare accentuată, valori foarte mari ale glicemiei și alterarea stării generale. HHS apare mai frecvent la persoanele vârstnice cu diabet zaharat tip 2, în special atunci când sunt deshidratate, au afecțiuni intercurente (de exemplu infecție urinară, gripă etc.), omit administrarea tratamentului sau nu își monitorizează glicemia. Este o urgență medicală majoră care necesită tratament imediat în spital, deoarece poate pune viața în pericol, mai ales la persoanele vârstnice sau cu alte boli asociate.
Prevenirea hiperglicemiei:
- • respectarea orelor de administrare a insulinei sau medicamentelor;
• menținerea unui program regulat de mese;
• monitorizarea frecventă a glicemiei (cu ajutorul glucometrului);
• adaptarea dozelor de insulină în funcție de alimentație și activitate fizică;
• consult medical periodic pentru ajustarea tratamentului.
Bibliografie
- American Diabetes Association. Hyperglycemia [Internet]. Arlington (VA): American Diabetes Association; 2025 [cited 2025 Oct 2]. Available from: https://diabetes.org/living-with-diabetes/treatment-care/hyperglycemia
- American Diabetes Association Professional Practice Committee. 6. Glycemic Goals and Hypoglycemia: Standards of Care in Diabetes—2025. Diabetes Care. 2025;48(Suppl.1):S128–S145. doi:10.2337/dc25-S006.
